diana solomon iancu

Iancu și jucăriile

Nu știu cum e să ai copii, dar de când Iancu a împlinit doi ani în familia noastră parcă mi-am făcut o idee. De fiecare dată când plec undeva cu el, chiar că e vorba de mers un kilometru pe jos până în parc sau câteva sute de kilometri cu trenul la munte sau la mare, în bagajul meu se regăsesc de fiecare dată aceleași lucruri: pungi pentru treburi serioase (și mirositoare) de doberman, o sticlă cu apă, servețele umede, recompense și…jucării. Asta ca să nu mai pun la socoteală și mâncare pentru escapadele din oraș ce durează mai mult de o zi.

Revenind la jucării, al nostru dobe are o colecție întreagă. Ca să îți faci o idee, le-am împărțit pe categorii:

  • Muzeul jucăriilor salvate

Acestea sunt jucării primite de la alte persoane, însă au fost atât de frumoase încât nu ne-am îndurat să-l lăsăm pe Iancu să-și bage colții în ele și să le umple de bale.

  • Muzeul fostelor jucării

Habar nu am de ce, dar de fiecare dată când Iancu mai nemernicește câte o jucărie, nu prea mă îndur să o arunc, pentru că mă gândesc că pot face alta în schimb. Și uite așa am adunat puf alb de la niște ursuleți de pluș maltratați, un ochi de plastic de un elefănțel, un clopoțel de la o oiță și tot așa…

  • Jucăriile veterane

Sunt doar două: un os dintr-un cauciuc dur și o mingiuță colorată. Ambele sunt făcute dintr-un material de calitate, așa că Iancu al nostru n-ar reușit să le termine fizic, ci doar să le lase urme serioase de colți.

  • Jucării de unică folosință

Sau jucăriile David Copperfield. Iar asta e o glumă bună pentru că jucăriile cu pricina dispar în mai puțin de cinci minute în stomacul lui Iancu. Și apar câteva ore mai târziu. Pe bucățele, dacă mă-nțelegi.

  • Jucării cu chiț-chiț

Sunt jucărille alea care chițăie în ultimul hal și sunt enervante. Însă faza bună e că-l țin pe Iancu foarte ocupat, astfel că nu mai trebuie să mă implic în joacă. Așa că am timp să scriu berechet.

Cât despre modul în care obișnuiește Iancu să se joace e destul de simplu: e musai ca tu să fii la fel de implicat ca el. Trebuie să îi arunci mingiuța colorată, de exemplu, dar nu te gândi că o va mai aduce înapoi. Așa ca va trebui să alergi tu după ea, ceea ce-l va face pe dobe să alerge și el. Apoi, când o prinde și vine cu ea sprea tine, nu te gândi că ți-o va pasa cumva. Nici gând.Va trebui tu să faci cumva să-l păcălești ca să scape mingea.

Ce pot să zic, dacă vrei cumva să arzi calorii încearcă să stai cu Iancu în parc o oră și după ce-ți va arăta filosofia lui de joacă-te cu mine, dar nu-mi lua jucăria, viața ta va avea un cu totul alt sens. Pe cuvânt. 

Sursă foto: Pinterest

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s